Interviu la Humanitas

July 16, 2015

Din dorinta de a fi mereu la curent cu tot ce se intampla pe piata muncii, urmaresc site-urile cu oferte de joburi la nivel local, national si chiar international. Din acelasi motiv aplic la joburi si particip la interviuri. Sigur ca, daca se intampla sa gasesc o oferta irezistibila, “joaca” se transforma in intentie serioasa, dar acest lucru mi se intampla tot mai rar in ultima perioada.

Azi am participat la un interviu colectiv la Humanitas. Din start, notiunea de interviu colectiv mi-a sunat a zgarcenie. Coordonatoarea librariei n-a considerat functia de librar suficient de importanta pentru a oferi fiecarui candidat un minimum de confidentialitate si, pana la urma de respect. A trebuit, deci, sa raspundem la intrebari si sa purtam intreaga discutie cu totii impreuna. Experienta a durat 2 ore si mi-a amintit de o ora deschisa de dirigentie din liceu. Mai lipsea doar elevul de serviciu care stergea tabla, in rest…

Intrebarile au mers mai mult in zona pasiunii noastre pentru carti, ceea ce a parut foarte ok la prima vedere. Am fost rugati sa numim ultima carte citita si sa facem profilul cititorului caruia i se adreseaza; ni s-a prezentat un profil de client, iar noi a trebuit sa-i recomandam o carte potrivita; ni s-a cerut sa numim 7 edituri si 5 scriitori contemporani; am fost intrebati care credem ca e factorul esential care determina vanzarea unei carti, in cat timp credem ca putem invata toate colectiile din librarie si in final a trebuit sa dam rest la un bon de o anumita valoare. Bineinteles, nu a fost evitata nici intrebarea (eliminatorie, probabil) ce salariu va doriti?

Pentru ca eu am mentionat ca politica salariala e un aspect pe care angajatorul ar trebui sa-l abordeze, l-au abordat. Ni s-a spus ca persoana care va fi angajata va lucra mai mult din pasiune pentru carti si pentru ca isi doreste sa ajute si sa se bucure de rezultatul muncii sale (recomandarea potrivita a unei carti). De asemenea, ni s-a specificat ca un librar va avea si atributii de vanzator, casier, operator curatenie (cand am ajuns la interviu una din fete era urcata pe o scara in exteriorul librariei si stergea geamurile de zor) si desi timpul de lucru e de 4 ore, se va sta macar 5. Totodata am fost avertizate ca meseria de librar nu e atat de boema pe cat am crede, intrucat implica si munca fizica. Saptamanal se primesc si se trimit colete care trebuie carate! Nici programul nu e chiar atractiv, pentru ca nu se prea stie care e. Poate fi de la 8.00 la 12.00, de la 12.00 la 16.00 sau de la 16.00 la 20.00, cu specificatia ca se sta o ora in plus chiar daca libraria se inchide la 20.00. Programul urmeaza sa se stabileasca saptamanal, in functie de cum ne intelegem intre colegi.

In traducere libera – pentru ca intotdeauna trebuie sa stim sa citim printre randuri – eu am inteles urmatoarele. A lucra mai mult din pasiune pentru carti inseamna, clar, a primi salariul minim pe economie, care in cazul muncii part time e de 388,5 lei. Aceasta suma e pentru 5 ore de lucru, nu 4, pentru munca fizica si conditii de lucru in praf (am fost instiintate ca si praful e un aspect negativ de luat in calcul), pentru sambete si duminici lucrate, in functie de tura si nu in ultimul rand pentru stresul si ritmul alert in care ni s-a spus ca se lucreaza. Nici o mentiune referitoare la sporurile acordate pentru lucrul in weekend, lucrul in conditii de munca grele (praf) si nici referitor la plata acelei ore suplimentare. Pentru o secunda m-am intrebat de ce mai vor sa angajeze si nu solicita un voluntar…

Deoarece in ultima perioada (ultimul an) am tot vazut anunturi de angajare la Humanitas, mi-am pus, evident, intrebarea ce ii determina pe toti angajatii sa plece? Raspunsul lor a fost ca nu s-au putut adapta, cineva a plecat chiar din prima saptamana de lucru! Iar problema principala a fost mentalitatea, toti angajatii avand impresia ca lucrul intr-o libraie este placut, relaxant, cand este vorba exact de contrariu!

Concluzia mea e ca Humanitas, la fel ca majoritatea firmelor, are impresia ca angajatul este o masinarie multifunctionala programata sa dea randament maxim cu investitie minima. Realitatea este ca angajatul e un om, nu o masinarie, iar un om nu poate fi specialist in mai multe domenii. Daca sunt librar, profilul meu e boem, visator, inclinat spre filosofie, introspectie, dezbateri, nicidecum spre strategii de vanzari, calcule si spalat geamuri la inaltime. Toate pentru fabulosul salariu de 388 lei. E destul de clar acum de ce pleaca lumea. Studentii care vor un ban in plus, probabil constata ca mai bine se tin de invatatura pentru a beneficia de o bursa de merit si au si avantajul ca vor absolvi cu o medie mare, iar angajatii deja intrati in campul muncii (tineri sau mai putin tineri) constata ca nu se pot intretine cu aceasta suma. Deci, lumea pleaca. Insa, Humanitas afirma ca e o problema de adaptare. Da, pana la urma putem s-o privim si asa. Oare Liiceanu se poate adapta la un salariu de 388 de lei?

UPDATE: Azi am primit si raspunsul in urma interviului, sub forma unui e-mail pe care il redau mai jos.

Vă mulțumim pentru interesul arătat pentru postul de librar la Libraria Humanitas Galați.
Îmi pare rău să vă anunț că am hotărât să alegem o altă persoană în echipa noastră. Vă cer permisiunea de a păstra CV-ul dumneavoastră în baza noastră de date și, dacă se mai ivește un post disponibil, de a vă contacta pentru un nou interviu“.
Deci, nu maniera in care m-am prezentat la interviu a fost problema, ci, evident, asteptarile salariale care n-au fost deloc exagerate, ba chiar au fost modeste. Am discutat cu o colega de interviu care a mentionat la rubrica “salariul dorit” si mai modesta suma de 400 lei/luna si am aflat ca si ea a primit un raspuns negativ. Concluzia este una singura: persoana acceptata a dorit minimul pe economie, deci 388,5 lei. In acest caz, cei care au mentionat 400 lei au avut pretentii exagerate, fiind eliminati din cursa pentru “marele premiu”. Sau, cine stie, poate cineva s-a oferit voluntar… 🙂

2 Comments

  • ana July 16, 2015 at 9:56 PM

    total de acord cu tine… 🙂 doar am fost acolo…

  • monicadrosu July 16, 2015 at 10:31 PM

    :)) ce coincidenta placuta, Ana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares