Despre “sefii” care inspira teama

May 9, 2016

conducere prin fricaLa mai bine de un sfert de secol de la revolutie, foarte multi angajatori – de toate varstele! – inca se mai ghideaza dupa o mentalitate comunista. Scriu “mentalitate” pentru ca “stil de leadership autocratic” e o sintagma mult prea pretentioasa pentru aceste personaje ancorate in trecut.

Incepand cu ultimul catun uitat de lume si pana la marile orase, angajatorii, fie ei spargatori de seminte in maieu sau mestecatori de clisee corporatiste in tinuta business, au un lucru in comun: majoritatea conduc prin frica. Prin frica si cu frica.

Cum se manifesta aceasta frica si cum recunoastem un astfel de angajator.

Sa luam primul caz, al angajatorului care se mandreste cu titulatura de “patron” si al carui orgoliu este gadilat atunci cand angajatii i se adreseaza cu “sefu'” de 5 ori pe minut.

“Sefu'” nu va angaja niciodata un candidat care il eclipseaza.

Ai o facultate, master si doua internshipuri in tari straine? Ghinion. Daca “sefu'” are doar liceul sau cel mult o diploma de la Spiru Haret, ai mari sanse sa fii ridiculizat la interviu pentru ca ai adunat diplome si nu stii sa faci nimic. Inainte sa te simti prost, ia in considerare ca sunt foarte multe necunoscute in ecuatia asta si de multe ori motivul respingerii nu are nicio legatura cu tine personal, ci cu individul care angajeaza.

Ai indraznit sa-ti spui parerea despre cum s-ar putea imbunatati activitatea firmei si ai fost redus la tacere in mod agresiv? E semn ca ai avut o idee buna, dar cum seful n-a fost suficient de istet pentru a o concepe el insusi, nu-ti poate acorda credit pentru ea. Ar insemna sa-ti recunoasca valoarea, iar frica de a-si pierde autoritatea nu-i permite una ca asta.

In cazul angajatorilor aflati la polul opus, cei care se mandresc ca lucreaza intr-o firma cu renume sau chiar o multinationala, frica se manifesta si ea mai simandicos. Angajatorul nu isi permite sa fie agresiv sau lipsit de diplomatie pentru ca nu e “profi”.

In cazul in care performantele tale depasesc asteptarile, tu excelezi, dar managerul tau isi schimba brusc atitudinea si te trateaza cu raceala sau indiferenta, exista o explicatie. Ai realizat prea multe pentru binele tau. Te poti astepta sa fii subminat si, intr-un final, cu zambetul pe buze concediat. Daca nu esti atent la semnalele trimise de superiorul tau, manevra te va lua prin surprindere cand te astepti mai putin.

Daca seful sefului tau direct te invita la sedinte, iti solicita parerea si nu se sfieste sa arate ca pune pret pe tine si pe munca ta, nu te grabi sa te bucuri. Seful tau direct proababil se simte ofensat si frustrat de atentia ce ti se acorda si iti planuieste concedierea. Daca nu in mod direct, cel putin iti va face zile amare si iti va cauta nod in papura pentru cele mai mici detalii. Cine stie, poate clachezi si iti dai singur demisia.

Toate aceste exemple sunt cazuri reale pe care le-am experimentat personal sau de care am auzit recent. Nu e nimic fictiv, din pacate. Se intampla zilnic, iar situatiile sunt mult mai creative decat as putea fi eu in incercarea de a le acoperi pe toate.

Cel mai recent si absurd caz pe care l-am intalnit este cel al unui sef de birou dintr-o institutie de stat. Persoana respectiva are in subordine 2 angajati care au responsabilitati doar pe hartie. Practic, seful de birou este singurul care lucreaza si nu-si ia niciodata concediu de teama ca daca subordonatii ajung sa-i invete munca, ii vor lua locul.

E penibil si absurd sa lucrezi cu frica si inspirand si altora frica. O alternativa mult mai productiva ar fi sa-ti alegi cu cap angajatii si odata facuta alegerea corecta sa-i creditezi cu incredere. Oamenii potriviti vor face diferenta intre tine si restul angajatorilor si vor da 200% pentru a-ti dovedi ca nu te-ai inselat in ceea ce-i priveste. E chiar atat de simplu.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares