Imbucurator! Creste rata locurilor de munca neocupate

May 24, 2016

salariu micUn articol VL titreaza azi “Ingrijorator! Creste rata locurilor de munca neocupate“. Insantaneu mi-am pus intrebarea: ingrijorator pentru cine?

Citind mai departe articolul, imi atrage atentia faptul ca multi angajatori raporteaza la AJOFM aceleasi posturi vacante.

Desigur, cel mai la indemana e sa concluzionam ca nu mai exista angajati seriosi si cu chef de munca. Cunosc cliseul. Il mesteca toti asa-zisii angajatori pentru a-si justifica propria incompetenta. Acesti indivizi au impresia ca recrutarea si selectia de personal inseamna sa vegetezi arogant cu un CV in mana, in timp ce incerci sa-ti dai seama care din candidati e mai disperat si cine merita favoarea de a-ti deveni angajat.

Sa va spun un caz real intamplat recent. E vorba de o firma  mare ce activeaza in domeniul agriculturii, o firma cu multe magazine de desfacere si, intamplator, cu multe procese pe rol. Contabila firmei ii lasa un mesaj scris administratorului care suna cam asa: ia suma x de la magazine si depune-o in contul y si mai ia suma x din casa si depune-o in contul z. Administratorul, un tinerel la vreo 20 si ceva de ani, strange banii de la magazine si ii depune in contul indicat, apoi se duce acasa la el, ia o suma de bani si o depune in contul z. Oricat de greu ar fi de crezut, acesta este un caz adevarat.

Doreste cineva sa-l aiba ca sef pe acest specimen? Are cineva impresia ca e un caz singular? Sper ca nu. Imi place sa cred ca traim cu totii in aceeasi realitate si nu suntem straini de ce se intampla in jurul nostru.

Dar sa revenim la acele locuri de munca ce tot raman neocupate si sa incercam sa analizam lucrurile dincolo de zona superficiala, de suprafata.

Personal am participat la foarte multe interviuri, atat in calitate de candidat, cat si de angajator. Ca si candidat am fost de multe ori in postura de a refuza o oferta de munca. Parcurgeam etapele procesului de recrutare si in final se intampla ca angajatorul sa ma considere potrivita pentru post, insa eu sa nu simt aceeasi compatibilitate. Joburile pe care le-am refuzat le-am vazut scoase la concurs aproape de fiecare data. Uneori, chiar timp de luni bune. Trebuia sa trag concluzia ca sunt unica? Ca in afara de mine nu mai exista niciun specialist in domeniu?

Daca mergem pe premiza ca locurile de munca raman neocupate din cauza ca angajatii sunt dezinteresati, puturosi si incompetenti, atunci ar trebui sa ma mandresc cu talentul meu irepetabil, din moment ce angajatorii pe care i-am refuzat intampinau greutati in a gasi omul potrivit. Totusi, oricat de tentant ar fi pentru orgoliul meu sa ma consider vreun pui de geniu, bunul simt imi spune ca oameni de valoare exista. Pe unii din domeniul meu i-am si intalnit, deci nu am dubii.

Realitatea e simpla. Locurile de munca raman neocupate pentru ca nu exista consens intre cerere si oferta cu privire la valoarea muncii prestate. Iar problema angajatorilor nu este lipsa de talente, ci lipsa de talente dispuse sa se vanda pe bani putini.

Daca oamenii au devenit mai constienti de propria valoare si nu mai aplica la aceleasi joburi ce se repeta de luni de zile, inseamna ca au gasit o alternativa. Au plecat din oras, din tara, lucreaza pe cont propriu, etc. Oricare ar fi cazul fiecaruia, alternative exista din moment ce restaurantele, mall-urile si hipermarket-urile nu sunt niciodata goale.

Si atunci, intrebarea mea ramane. Pe cine ingrijoreaza rata locurilor de munca neocupate?

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares