Se intampla si la case mai mari

July 14, 2016

Daca esti presat de necesitatea unui loc de munca, e foarte probabil sa te revolte cele ce urmeaza. E o reactie fireasca. Insa, daca te numeri printre norocosii care nu au nevoie de un job momentan, te poti bucura in tihna de comedia oferita de procesele de recrutare.

De data aceasta nu e vorba de un angajator local, de la care am fi indreptatiti sa nu avem prea mari asteptari, ci de o multinationala, care se recomanda a fi cea mai mare companie de outsourcing din lume. Pentru cine nu e familiarizat cu termenul, outsourcing inseamna externalizare de servicii. Cu alte cuvinte, daca o firma vrea sa reduca din costuri, poate apela la un furnizor de outsourcing pentru a-si externaliza diverse functii intr-un oras unde exista forta de munca mai ieftina. Se poate externaliza aproape orice: resurse umane, contabilitate, PR, customer support, etc.

Anul trecut, prin noiembrie, s-a anuntat cu mare aplomb in presa locala venirea la Galati a companiei CGS – cea mai mare companie de outsourcing. Se estima atunci ca se vor crea 2.000 de locuri de munca, iar, astfel, CGS urma sa devina al patrulea angajator din oras, dupa Arcelor Mittal, Arabesque si Damen.

La acel moment eu avusesem deja un interviu telefonic cu Recruitment Managerul companiei pentru postul de Recruitment Specialist.

Al doilea interviu a avut loc in Galati, la sediul de la Winmarkt care se afla in proces de amenajare. Din discutie reiesea ca se doreste inceperea activitatii cat mai curand, iar pentru asta aveau nevoie de o persoana care sa inceapa recrutarile, dar care sa fie si un manager de zona in acelasi timp, pentru a gestiona procedurile de amenajare si declarare a sediului, cu tot ce implica ele. In plus, am fost atentionata ca activitatea va fi foarte intensa si va presupune din start ore suplimentare.

Din modul in care a decurs discutia am concluzionat ca as putea avea jobul daca mi-l doresc. Insa, la final mi s-a adresat si intrebarea care face diferenta in orice proces de recrutare: “Care sunt asteptarile tale salariale?” Le-am raspuns ca, in baza evaluarii pe care mi-au facut-o si cunoscand cel mai bine atat bugetul de care dispun cat si volumul de munca pe care postul il presupune, ei sunt cei mai in masura sa-mi faca o oferta.

Asa cum ma asteptam, au continuat sa insiste pentru a obtine o cifra exacta. Sub presiunea insistentei lor, am avansat pana la urma o suma, pe care, din pacate, n-o mai retin, pentru ca am participat la mai multe interviuri in acea perioada. Oricum, am luat in considerare si faptul ca doreau sa am si atributii de manager de zona, iar asta trebuia sa se reflecte si in salariu.

Raspunsul managerului care ma intervieva a fost: “brut sau net?” Evident ca la interviu se discuta salariul net, pentru ca el e intotdeauna cel care face subiectul unei negocieri. Nu vine nimeni pregatit cu un calculator de salarii sa discute brutul. Deci, am citit printre randuri socul intervievatorului, care a adresat intrebarea lamuritoare, in caz ca n-a auzit bine, oferindu-mi ocazia sa rectific. In acel moment mi-a fost clar ca asteptarile mele nu se incadrau in bugetul lor, dar nici nu eram dispusa sa-mi revizuiesc pretentiile, pentru ca ele erau in rezonanta atat cu experienta mea, cat si cu atributiile si responsabilitatile postului pentru care candidam.

A ramas ca voi primi un raspuns, fara a mi se comunica o data sau o perioada de timp. Dupa mai bine de o luna, primesc un email scurt care ma instiinta ca n-au inceput inca activitatea si ca va mai dura putin. Totodata, sperau ca vor reveni cu noutati in ianuarie si imi urau sarbatori fericite. Va reamintesc ca primul interviu l-am avut in octombrie 🙂

Noroc ca n-am asteptat raspunsul lor cu respiratia taiata pentru ca ianuarie a trecut de mult, iar eu raspuns n-am primit nici pana in ziua de azi. Nu imi faceam sperante ca ma vor contacta sa-mi ureze bun venit in echipa, dar de la cea mai mare companie de outsourcing ma aspteptam, totusi, macar la obisnuitul email de instiintare a candidatilor respinsi.

Tot prin ianuarie, presa a contactat reprezentantii CGS pentru a obtine un punct de vedere, tinand cont ca din noiembrie de cand aparuse stirea venirii lor in Galati nu se intamplase nimic. Articolul aparut ca urmare a discutiei cu CGS nu oferea prea multe informatii. Se preciza doar ca filiala de la Galati e in proces de deschidere, iar cei interesati erau invitati sa trimita un CV la o adresa de email din Bucuresti.

De aici am tras concluzia ca nu au angajat pe nimeni pe postul pentru care am dat interviu si pentru a nu stagna complet, incearcau sa coordoneze lucrurile de la Bucuresti.

Ieri am primit pe email joburile vancate de la eJobs si m-a amuzat sa vad ca au reactualizat exact jobul pentru care am dat interviu. Am zambit, am sters email-ul si am si uitat povestea.

Azi am primit un alt email, tot de la eJobs, prin care eram instiintata ca mi-a fost vizualizat CV-ul. Primesc destul de des astfel de email-uri, chiar daca nu aplic la niciun job. Angajatorii imi vizualizeaza CV-ul si de multe ori ma si contacteaza la scurt timp, uneori chiar fara a avea publicat vreun anunt de angajare. De fapt, majoritatea interviurilor mele au avut loc ca urmare a procesului de head-hunting practicat de multe companii.

Insa, ce mi-a fost dat sa vad azi m-a facut sa izbucnesc in ras. Iata un print screen al email-ului, mai jos.

CGS

Asa ceva?! Acum astept si telefon. In conditiile expuse mai sus, nu m-ar mira deloc.

 

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares