Brutar în Franța, antreprenor în Galați

July 27, 2016

Brutar in Franta antreprenor in Galati

sursa

Atunci când am ocazia de a promova un angajator din Galați, mă bucur și o fac cu plăcere. Aceasta nu este una din acele ocazii.

Am citit ieri acest articol în Ziarul Financiar despre un antreprenor autohton care se plânge că nu găseste oameni pentru afacerea lui. Cauta brutari-patiseri cu sau fără experiență, deci, teoretic, n-ar trebui să întâmpine greutăți foarte mari în a gasi doritori.

Practic, ca orice afacerist care se respectă, consideră că de vină sunt ajutoarele sociale prea mari din cauza cărora oamenii nu mai vor să muncească. Dânsul propune și o soluție la această problemă și anume “încetarea acordării ajutoarelor sociale, ci doar asigurarea strictului necesar zilnic: o pâine și o sticlă cu apă.”

Cu alte cuvinte, dacă oamenii nu vor să muncească, atunci să-i constrângem! Mentalitate demnă de un antreprenor, nu?

Să aruncăm un ochi pe art. 3, alin. 3 din Codul Muncii care ne spune așa: “Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.” Dar, probabil, Codul Muncii e pentru cine are timp de beletristică.

Să aruncăm un ochi și pe asistentasociala.info, unde vom vedea că ajutorul social pentru o persoană este de 142 de lei, sumă pentru care beneficiarii au obligația de a presta lunar muncă în folosul comunității. Deci, practic, această sumă nu este o pomană oferită de stat, ci o remunerație a unei munci prestate. În plus, cuantumul indemnizației e departe de a încuraja statul acasă.

În concluzie, ajutoarele sociale nu au nicio legătură cu lipsa forței de muncă pentru care domnul antreprenor e dispus să caute vinovați oriunde, mai puțin în ograda proprie.

Parcurgând mai departe oful omului nostru de afaceri, aflăm că dânsul a lucrat câțiva ani în Franța, ca brutar, iar în prezent este Project Manager in combinat. Nu pot să nu observ că limbajul folosit de dânsul nu este deloc propriu funcției pe care o deține. Mai mult chiar, mă întreb dacă un brutar ce a muncit în străinătate obține pe forțe proprii, la întoarcerea în țară, un post de conducere în combinat. Având experiență în recrutare, îmi permit să fiu sceptică…

Mai departe constat că brutarul devenit antreprenor e deranjat de faptul că persoanele interesate de un job la el îl întreabă unde este situată brutăria. Ne explică în continuare că Galațiul este un oraș mic și că nu faci mai mult de 30 de minute pentru a-l străbate dintr-un capăt în altul. Apoi își permite să ironizeze angajatul român afirmând că îi lipsește mentalitatea de antreprenor, pentru că dacă ar avea-o s-ar deplasa pe jos pentru a economisi bani și timp. Cât despre programul de lucru de la brutărie, acesta începe la ora 4.30 dimineața.

Nu trebuie să fii vreun analist de business să realizezi că majoritatea celor care lucrează în domeniu sunt femei si, deci, e important să știe dacă se vor deplasa în creierii nopții singure pe stradă. La acea oră oricum nu circulă autobuze, iar banii de taxi nu cresc în copac. Prin urmare, întrebarea candidaților e una foarte justificată. Nu același lucru se poate spune despre reacția arogantă și lipsită de considerație și bun simț a patronului.

Cu aceeași aroganță vorbește și despre faptul că oamenii ar trebui să știe când calitatea făinii nu este corespunzătoare și cum să corecteze acest lucru. Nu menționează nimic despre faptul că acei oameni nu ar trebui să fie brutarii, ci inginerii tehnologi în industria alimentară, ingineri pe care dânsul ar trebui să-i angajeze și să-i remunereze diferit.

În concluzie, acest individ cu pretenții de antreprenor nu are nici cea mai vaga idee despre piata muncii din Galați, nu și-a făcut niciun fel de studiu/plan de afaceri, nu are nici pregătirea și nici competențele necesare unui antreprenor. E doar încă un amator cu bani care a venit să-și deschida “ceva” în Galați și când constată că nu-i merge, caută vinovați în ograda altuia.

Oamenii aceștia, atât de plini de ei încât nici nu iau în considerare posibilitatea ca vina să le aparțină, nu se numesc antreprenori și din punctul meu de vedere au exact ceea ce merită.

Cine își mai amintește, în Țiglina, pe unde e acum Passage, s-a deschis acum câțiva ani tot un fast food. Avea termopan roșu și se numea Roosters. A funcționat câteva luni, apoi din lipsă de clienți s-a închis. Ulterior s-a deschis Passage și nu e un secret pentru nimeni că, încă de la început, au explodat pe piață. Aveau câte 10 anajați care nu mai făceau față comenzilor, iar la scurt timp au deschis sedii secundare și în alte zone ale orașului, inclusiv în mall și chiar în Brăila.

Mă întreb, oare cei de la Roosters s-au gandit vreo clipă că din vina lor nu merge afacerea? Cred că nu, pentru că, dacă se gândeau, luau și măsuri în sensul ăsta și profitau la maxim de ocazia pe care au avut-o. N-au știut s-o facă. Probabil au gasit scuze de genul: nu mai există angajați serioși, nu are lumea bani, nu e zona potrivită, etc. Iată că, pentru Passage, tot un fast food, tot în același loc, aceste probleme nu au existat. Oare de ce?

Poate că, până la urmă, fiecare are ceea ce merită…

5 Comments

  • Marinela July 29, 2016 at 2:22 PM

    Oare daca toti amatorii cu bani si-ar vedea de treaba, si ar cauta si ei un loc caldut de munca, si nu s-ar agita pe o piata atat de neprietenoasa cum e cea din Galati.. Unde ne-am angaja cu totii.. la stat??

  • Monica Drosu July 29, 2016 at 7:38 PM

    Am tot respectul si toata admiratia pentru cei care incep o afacere gandindu-se si la viata economica a Galatiului. Chiar sunt de parere ca antreprenoriatul trebuie incurajat si sprijinit. Insa, relatia dintre angajat si angajator trebuie sa fie una de colaborare, de plata a unui serviciu prestat. Cand se transforma in sclavie, umilinta si abuz, nu cred ca angajatii ar trebui sa se multumeasca ca au totusi un loc de munca si sa suporte orice. Au fost ocazii cand antreprenorii aflati la inceput de drum mi-au cerut sfatul cu privire la legislatia muncii si drepturile angajatilor si i-am ajutat cu placere. Problema e la acei amatori care se cred atotstiutori si isi permit sa calce in picioare pe oricine. Despre aceia vorbesc si pentru ei nu am niciun fel de simpatie.

  • Marinela August 10, 2016 at 11:47 AM

    Cu aceiasi aroganta.. as vrea sa ne vorbiti si dv dupa ce creati si platiti vreo 20 de locuri de munca.
    Care, unde si in ce fel se presteaza aceasta munca in folosul comunitatii? Concret, va rog

  • Marinela August 10, 2016 at 11:52 AM

    Acei oameni, aleg sa isi riste economiile pentru a scoate din somaj niste asistati social, care nu sunt obligati sa munceasca deoarece au din ce trai.. Cred ca legislatia muncii actuala, si legislatia in general descurajeaza statutul de angajator, de aceea tot mai multi se retrag, si in loc sa avem o crestere a mediului economic,

  • Monica Drosu August 10, 2016 at 1:15 PM

    A crea 20 de locuri de munca nu da nimanui dreptul sa comita abuzuri si sa-si trateze inuman angajatii. Daca nu intelegeti acest lucru, nu cred ca mai are rost sa intram in polemici.
    Cat despre munca in folosul comunitati aveti toate informatiile pe site-ul asistentasociala.info. Ca sa intelegeti ca beneficiarii indemnizatiei primesc acei bani in urma unei munci prestate, iata aici o dispozitie a primariei in acest sens: http://www.asistentasociala.info/imagini4.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares