Mărturiile unei angajate din Galați: “Am avut mereu sentimentul că nu sunt productivă, mai ales pentru că trăiam cu impresia că voi fi concediată a doua zi”

August 13, 2016

preshutterstock_1166047751376469174-300x266

Sursa

Pentru că în articolul anterior am provocat la discuție un angajor, astăzi stăm de vorbă cu un angajat. Andreea Mădălina Răgălie a dat curs invitației mele de a ne împărtăși experiența ei pe piața muncii din Galați. Ce a ieșit puteți vedea parcurgând rândurile de mai jos.

Articolul este dedicat cu drag tuturor angajatorilor care se plâng că nu mai există angajați serioși în orașul nostru.

Andreea, ce facultate ai absolvit și când?

Am absolvit facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene în 2011.

Ai experimentat statutul de angajat din timpul facultății sau ai preferat să te axezi pe studiu?

Încă din perioada liceului am fost implicată în diverse proiecte. În facultate am ales să continui activitatatea de voluntariat activând în cadrul fundației Inimă de Copil. Nu am lucrat efectiv și nu regret decizia luată, pentru că experiența de voluntariat pe care am avut-o s-a transformat în amintiri plăcute și timp dedicat unor cauze sociale.

Am preferat să am o activitate extrașcolară, gândindu-mă că va fi luată în considerare de angajatori și că, în același timp, voi avea ocazia să produc o schimbare în bine.

În afară de activitatea de voluntariat am mai făcut și două internship-uri prin intermediul AIESEC.

Povestește-ne puțin despre cele două internship-uri. De ce ți-ai dorit să le urmezi și ce ai obținut în urma lor, atât în plan personal cât și profesional?

Internship-urile mi-au permis să călătoresc și să îmi testez limitele. Pot să spun chiar că m-au călit și m-au făcut să îmi dau seama cât de ușor poți să devii snob, când te poziționezi deasupra celor din jur, doar prin faptul că faci parte dintr-o organizație de studenți. Per ansamblu, m-am descurcat singură și am reușit să trec cu bine prin diverse situații dificile.

Primul internship a fost în Polonia, unde am stat o lună. Am avut ocazia să lucrez cu copii din orfelinate și chiar cu copii cu autism. Al doilea internship a fost în China unde am predat limba engleză în grădinițe de stat și centre private. Activitatea în sine a fost placută, dar sălile în care aveau loc orele erau foarte mici. Copiii stăteau înghesuiți câte 50-60 într-o clasă. Acest internship a fost o provocare deoarece în afara faptului că trebuia să mă descurc singură într-o țară străină, mă loveam și de barierele de limbă și de mentalitate. Însă, faptul că mă simțeam apreciată pentru activiatea mea m-a determinat să fac eforturi și mai mari pentru a transforma provocarea într-o reușită.

Ambele experiențe m-au ajutat să mă dezvolt personal și profesional, să vizitez locuri interesante și, sper eu, să impactez pozitiv educația copiilor pe care i-am întâlnit.

Cum a fost contactul cu piața muncii după absolvire? A fost realitatea pe măsura așteptărilor tale?

Am sperat că activitatea pe care am desfășurat-o prin intermediul internship-urilor AIESEC va fi un plus în CV, însă au fost puține cazurile în care angajatorii au apreciat într-adevar ce am facut. Majoritatea au fost surprinși că am fost în China și cam atât. Mi s-a spus, la un moment dat, chiar că voluntariatul nu este experiență în muncă. Toți vor să audă o poveste, dar în Galați se pare că nimeni nu ia în considerare activitatea de voluntariat.

Eu am crezut că, dacă am reușit pe forțe proprii să fiu acceptată pentru un internship în Hong Kong, unde munca mea a fost apreciată, în Romania ar trebui să-mi fie mult mai ușor să-mi găsesc un job. N-a fost deloc așa. Am participat și la târguri de job-uri, dar tot nu reușeam să îmi găsesc un loc de muncă.

Pe scurt, a fost o experiență dezamăgitoare, întrucât am sperat că după terminarea studiilor voi putea să îmi găsesc un job bine plătit. Cu timpul, am ajuns să îmi doresc măcar un job decent.

Am fost la multe interviuri și am lucrat și în sistem MLM o perioada din dorința de a acumula experiența cerută de angajatori. Nu a fost ușor deloc.

La câte înterviuri ai participat până ai obținut primul job și ce impresie ți-au făcut angajatorii gălățeni?

Am pierdut șirul interviurilor. Am avut de multe ori un gust amar, gândindu-mă că poate mi-am pierdut timpul degeaba făcând atât de mult voluntariat. Angajatorii mereu cereau experiență și nu luau în considerare munca de voluntariat depusă.

Impresia mea este că majoritatea vor tineri cu multă experiență, care să se mulțumească cu minimul pe economie, sau un pic mai mult. Nimeni nu pare dispus să-i formeze pe acești tineri, ci așteaptă ca angajații sa se formeze și să se motiveze singuri, într-o perioada scurtă de timp, apoi să își dorească să-și petreacă toată ziua aducând un plus de valoare afacerii lor.

Îmi amintesc de un inteviu care m-a dezamăgit, mai ales că m-am pregătit foarte mult pentru acea discuție. Am învățat termeni tehnici specifici postului, m-am documentat despre activitatea firmei, am făcut tot ce am putut să mă prezint cât mai bine la interviu. Deși am primit un feedback pozitiv, atât pentru testul de limba engleză, cât și pentru interviul cu persoana de la resurse umane, am aflat de la surse din ineriorul companiei că managera de proiect nu a dorit să angajeze pe cineva atât de bine pregătit pentru a nu o pune într-o lumină nefavorabilă.

La un alt interviu, doamna de la resurse umane a ținut să îmi precizeze ca nu eman căldură. Am aflat apoi că postul a fost ocupat prin recomandare.

Unele companii m-au sunat chiar și după jumatate de an de când aplicasem, iar altele pur și simplu nu au mai continuat procesul de selecție început, fără să considere profesional să și anunțe lucrul acesta.

Fiecare interviu nereușit îmi dădea impresia că e ceva în neregulă cu mine și că din vina mea nu reșesc să obțin un job. Cu timpul, însă, am realizat că trebuie să am mai multă încredere în mine și să pun preț pe abilitățile si potențialul meu.

După încercările prin care ai trecut ai obținut și primul job. Povestește-ne despre asta.

Primul job a fost pe un post de consilier clientelă într-un call center. La început a fost job-ul ideal, dar în timp am realizat că este o activitate entry level și că, pe viitor, aș vrea sa evoluez.

La micii întreprinzători din Galați posibilitățile sunt foarte limitate. Am avut mereu sentimentul că nu sunt productivă, mai ales pentru că trăiam cu impresia că voi fi concediată a doua zi. Este, probabil, stilul de management caracteristic managerilor din Galați.

Mi-am dorit mai mult de atât, așa încât am făcut demersuri pentru a fi transferată în București.

Cum te-ai acomodat după transfer și ce diferențe ai sesizat, având în vedere că lucrezi pe același post și ai aceleași atribuții?

Atribuțiile sunt ușor diferite, dar acum lucrez pe un salariu mai mult decât dublu față de cel din Galați. În plus, în București există mai multe companii ce înțeleg necesitatea de a-și motiva angajații, iar acest pas poate fi o rampă de lansare pentru mine. Ritmul este în schimb mult mai alert și sunt zile în care nu îmi dau seama efectiv cum trece timpul. În Galați aveam ceva mai mult timp pentru mine. Acum, deși am posibilitatea să mă plimb în mai multe parcuri, să merg la teatru sau să vizitez diverse obiective turistice, simt că timpul este limitat. Au trecut aprope 3 luni de la mutare și sincer nu știu cand a zburat timpul.

Sunt avantaje și dezavantaje pentru orice alegeri faci în viață. Important e să-ți găsești un echilibru și să nu lași șansele să treacă pe lângă tine. Pentru mine e esențial să profit la maxim de tot ce are viața de oferit, astfel încât să nu acumulez regrete. Prefer să încerc, să eșuez și să învăț din greșeli, decât să trăiesc cu regretul că n-am avut niciodată curajul de a încerca.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares