Angajații sunt și ei oameni

January 19, 2017

Angajații sunt și ei oameni

“Sărbătorile sunt un prilej de a fi mai buni” sună eternul clișeu. Sărbătorile mai sunt, însă, și un prilej de disconfort, nervi și aglomerație. Pentru că stresul provocat de sărbătorile ce au trecut s-a sfârșit, am găsit calmul necesar să scriu despre o întamplare petrecută într-un hypermarket.

La raionul unde se cântaresc fructele și legumele era o coada considerabilă. Angajata hypermarketului era copleșită de volumul de muncă, iar pe chip i se citea o tristețe resemnată. Cu toate astea, mâinile i se mișcau rapid, mecanic. O observam în timp ce așteptam să-mi vină rândul și mă întrebam la ce se gândește. Unde, oare, ar fi vrut să fie acum? Pregătind cele necesare sărbătorilor, alături de copii sau familie? Cu siguranță nu e ușor să asiști la veselia celor care își umplu coșurile, în timp ce tu lucrezi în program prelungit, tocmai în această perioada a anului.

Șirul gândurilor mi-a fost brusc întrerupt de o doamnă între două vârste, coafată, asortată din cap până în picioare și ornată cu bijuterii supradimensionate, ostentative. Dânsa ieșise din rând și i se adresa angajatei de la cântar:

– Dar, nu vedeți ce coadă s-a făcut? Cum e posibil să ne lăsați să așteptăm atât?

Angajata și-a ridicat privirea din cântar și, după o clipă de tăcere, i-a răspuns:

– Sunt doar eu aici, doamnă, și vedeți că încerc să mă mișc cât pot de repede. Ce pot să fac mai mult de atât?

Doamna, nemulțumită de răspuns, a ridicat tonul si i-a spus răstit:

– Păi tocmai asta e problema, că ești doar tu! De ce nu chemi pe cineva când vezi atâția oameni la rând? E chiar lipsă de respect față de clienți!

Doamna și-a continuat enervată discursul, iar angajata a plecat capul și și-a continuat munca în tăcere. Acum era, parcă, și mai tristă ca înainte. Iar la tristețe se adăuga și frustrarea angajatului care nu are dreptul să contrazică, sub nicio formă, clientul.

La câteva zile după, am asistat la o discuție aproape identică, la un alt lanț de magazine, de îmbracăminte, de data asta. La casă erau 2 angajate, dintre care una încasa, iar cealaltă își monta rola de bonuri și se organiza rapid pentru a-și prelua tura. Deși era evident că nu mai dura mult până se deschidea și cea de-a doua casă, lumea de la rând a început să vocifereze, nemulțumită de timpul de așteptare. Angajatele aveau un aspect vizibil sărăcacios, dar erau foarte politicoase. Totuși, la fel ca și în cazul angajatei de la hypermarket, și celor două li s-a vorbit pe un ton ridicat și la pertu.

Pentru că avem obiceiul de a trage concluzii pripite, am alcătuit o lista cu 3 lucruri de care să ținem cont înainte de a deschide gura.

3 lucruri de care să ținem cont înainte de a deschide gura

1. Să înțelegem situația și implicațiile ei.

E un fapt binecunoscut că hypermarket-urile traversează o criză de personal. Din două articole apărute în presă, unul e sigur despre drama unui angajator care nu găsește angajați competenți. Cum salariul minim – oferit de majoritatea – nu e nici pe departe suficient pentru a exista, angajații s-au orientat către alte oportunități. Din această cauză, marile lanțuri de magazine se confruntă cu lipsa personalului calificat. Asta înseamnă că angajații existenți sunt încărcați cu responsabilitățile unor colegi care au plecat sau care n-au fost angajați încă. Însă, problema a apărut ca urmare a deciziilor luate de conducerea hypermarket-urilor. Consecințele acestor decizii nu pot fi aruncate în spatele angajaților rămași, care acum sunt și suprasolicitați.

2. Să adresăm întrebări clarificatoare atunci când nu avem toate datele.

Înainte de a face acuzații, ar fi bine să cunoaștem toate datele problemei. În caz contrar, riscăm să jignim gratuit și să ne facem de rușine pentru ignoranța de care dăm dovadă. Dacă alegem să nu citim/ascultăm știri și, deci, să ignorăm realitatea ce ne inconjoară, atunci, din bun simț, ar trebui să ne abținem din a comenta situații pe care nu le cunoaștem. Dacă, totuși vrem să ne exprimăm frustrarea provocată de timpul mare de așteptare pentru un serviciu, atunci o putem face politicos. Iată un exemplu:

– Nu vă supărați, nu ați putea apela la o colegă să vă ajute la casă? În felul ăsta am reduce timpul de așteptare și am evita formarea cozilor. 

3. Să nu uităm că angajații sunt și ei oameni.

Dacă suntem antreprenori, nu înseamnă că suntem superiori celorlalți. Dacă suntem și noi angajați, cu atât mai mult ar trebui să-i înțelegem pe cei ca noi.

Angajații magazinelor nu au putere de decizie. Deciziile se iau de către conducere. Efectele unor decizii greșite îi afectează și pe angajați, în mod direct. Prin răbufnirile noastre, tot ce reușim să obținem e să-i jignim pe cei care nu au nicio vină. Puțină înțelegere, empatie, bun simț și respect nu dăunează nimănui. Mai ales în perioada anului în care ne spunem nouă înșine că trebuie să fim mai buni.

Haideți să nu mai judecăm oameni și situații în baza propriei noastre percepții! Să ne păstrăm mintea deschisă și către alte posibilități.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares