Profesorii predau lucruri trăsnite?!

February 14, 2017

Când am absolvit eu facultatea (2006) nu exista în programa universității niciun curs care să pregătească studenții pentru piața muncii. După absolvire, fiecare se descurca cum știa. În prezent, univeristățile au un centru de consiliere și orientare în carieră, iar studenții urmează în primul an și un curs de Tehnici de Comunicare Profesională (TCP).

Am intrat în posesia suportului de curs pentru TCP și încă nu știu dacă să mă amuz sau să mă revolt. Ceea ce știu sigur e că, pe studenți nu doar că nu-i ajută, dar le și dăundează sfaturile din acest curs. Să le parcurgem impreună.

Interviul individual

Întrevederea sub formă de monolog. Candidatul va fi lăsat să vorbească, punându-i-se întrebarea: “Vorbiți-mi despre dumneavoastră.” De obicei acest tip de interviu trebuie pregătit din timp, iar în situația în care nu se anunță anticipat, ar putea fi solicitat un timp de pregătire a discursului.

În primul rând, un interviu este o conversație, nu un discurs sau un monolog! În practică, această întrebare se adresează rar, dacă se mai adresează… Însă, niciun angajator nu va accepta să ofere candidatului timp pentru a-și pregăti un discurs în acest sens. E absurd. În plus, o astfel de solicitare e atât de ciudată, încât nu m-ar mira chiar să descalifice candidatul din cursa pentru job.

Personal, nu am adresat niciodată această întrebare, pentru că mi se pare irelevantă. Am formulat, în schimb, întrebări specifice, axate pe lucrurile pe care doream să le aflu sau să le verific la un candidat.

Condiții ce trebuie îndeplinite

  • trebuie să se insiste asupra motivației personale, a interesului pentru ocuparea postului, chiar dacă se cunosc puține lucruri despre postul solicitat;

Nu aș recomanda nimănui să afișeze un fals interes pentru un job. Nici exagerearea motivației, în lipsa informațiilor esențiale, nu mi se pare benefică, nici pentru candidat, nici pentru angajator. Mai mult, această recomandare nu este profesională și nu se adresează unui profesionist. La fel ca și firmele, candidații sunt responsabili pentru propriul brand. Îndemnul meu este să nu vă brand-uiți ca angajați ce sunt dispuși să facă și să accepte orice de dragul unui job.

Angajatorii care susțin, încurajează și motivează performanța vor prefera întotdeauna oameni cu inițiativă, cu idei și păreri proprii. Fiți voi acei oameni! Angajații care participă activ la dezvoltarea companiei nu sunt niciodată cei cu atitudine supusă, care se conformează.

Prin urmare, dacă nu aveți suficiente informații, solicitați-le! În caz contrar vă puteți trezi cu un job de coșmar pe care să fiți nevoiți să-l părăsiți la scurt timp.

Câteva lucruri de evitat, pe care trebuie să le țină minte un candidat:

  • Niciodată nu va iniția o discuție asupra salariului și a beneficiilor;
  • Nu va pune întrebări legate de vacanțe și concedii medicale.

Iată două sfaturi menite să adâncească poziția de inferioritate a angajatului în raport cu angajatorul. Relația de muncă este o relație de colaborare, fondată pe cerere și ofertă. Angajatorul are nevoie de un serviciu, iar angajatul prestează acel serviciu contra unei remunerații. Simplu.

Într-adevăr, discuția despre salariu și beneficii nu ar trebui inițiată de candidat. Dar asta pentru că angajatorul ar trebui s-o facă, de la bun început. Ce rost are să parcurgi câteva etape în procesul de recrutare, doar ca să descoperi că oferta salarială este sub așteptările candidatului? E o pierdere de timp pentru ambele părți implicate. Firmele care recurg la metoda asta speră să economisească ceva mărunțiș. Poate-poate se va găsi un candidat dispus să muncească pe nasturi. Feriți-vă de astfel de firme, dacă vă cunoașteți valoarea.

Legat de vacanțe, singurele întrebări pe care le poate adresa un candidat sunt: câte zile de concediu voi avea? și se acordă primă de vacanță? Concediul de odihnă e un drept fundamental, garantat prin Codul Muncii. Angajatorul are obligația de a informa angajatul cu privire la acest aspect. Deci, nu văd de ce ar fi o întrebare delicată.

Prima de vacanță e un beneficiu pe care îl acordă, în general, doar firmele foarte mari. E de înțeles de ce ar putea fi o întrebare incomodă pentru angajator. Însă, un angajat care are de luat decizia de a părăsi un loc de muncă în favoarea altuia, are nevoie de toate informațiile. Ar fi absurd ca firma să nu aducă în discuție aspectele importante ale jobului. Dacă angajatul descoperă ulterior că a fost dus cu vorba și a luat o decizie greșită, nu are nimeni de câștigat.

Referitor la concediile medicale, chiar nu știu ce s-ar putea întreba. Dacă se acordă?! E o obligație a angajatorului, nu o opțiune. Concediile medicale nu sunt subiect de negociere, decât, poate, în cazul angajatorilor ce lucrează ilegal.

Imaginea celui intervievat

Înfățișarea generală trebuie să fie atractivă. Însă, candidatul nu trebuie să fie de o frumusețe unică și nu trebuie să semene cu Adonis. Uneori, frumusețea spectaculoasă reprezintă un obstacol. 

Ce aș mai putea comenta aici? Dacă sunteți prea frumoși, ghinion! Mai așteptați câțiva ani, poate vă mai urâțiți.

Nu este necesar ca hainele să fie scumpe. Indiferent de situația financiară a fiecăruia, oricine își poate permite să se îmbrace potrivit pentru un interviu. Femeile, spre deosebire de bărbați, au o libertate mai mare în alegerea culorilor. Sunt acceptate o bluză închisă la culoare și o fustă kaki sau cenușie. Accesoriile potrivite sunt: o vestă pastel, cu eșarfă sau șirag de perle, cercei mici, pantofi de piele cu toc mediu și o poșetă asortată. Bijuteriile trebuie să fie nici mici, nici mari, nici zgomotoase, nici multe, nici foarte ieftine, nici foarte prețioase. […] Atât femeile cât și bărbații vor căuta să-și vopsească părul pentru a ascunde firele de păr alb. […] Nu toată lumea este de o frumusețe răpitoare, dar fiecare dintre noi trebuie să facă totul pentru a arăta cât mai bine.

Mă întreb ce înțelege un proaspăt absolvent din aceste sfaturi? Citim că, indiferent de situația financiară, oricine își poate permite să se îmbrace potrivit pentru interviu. Dar neaparat cu pantofi de piele și bijuterii nu foarte ieftine. Candidatul nu trebuie să fie de o frumusețe unică, dar trebuie să facă totul pentru a arăta cât mai bine. Femeile au o libertate mai mare decât bărbații în alegerea culorilor, dar au de ales între kaki și gri.

Confuzia e maximă și inutil creată. Probabil documentația ce a stat la baza alcătuirii cursului este una lipsită de actualitate. E chiar rizibil de depășită. Recomandarea mea este să vă ghidați în funcție de un singur lucru, în ceea ce privește imaginea la interviu: bunul simț.

Poți lucra și după program, în situațiile de urgență?

Candidatul va arăta disponibilitatea de a lucra și nu va întreba dacă orele suplimentare se plătesc.

Încă un sfat menit să inducă atitudinea de cap plecat. Legal, orele suplimentare se compensează prin timp liber sau, în cazul în care acest lucru nu e posibil, printr-un spor la salariu. Angajatul are dreptul să cunoască politica firmei și regulile interne care îl afectează direct. Doar în acest fel poate lua o decizie în cunoștință de cauză.

Accepți un salariu mai mic?

Nu este recomandabil un răspuns negativ. Firmele mari și profesioniste obișnuiesc să testeze angajații, punându-i la început să lucreze în posturi inferioare pregătirii lor, pentru a căpăta experiență și a înțelege direct toate activitățile firmei. 

Greșit! Firmele mari și profesioniste își prețuiesc angajații și nu le testează limitele toleranței la abuz. Un angajat poate decide să accepte și un salariu mai mic decât are în prezent, dar asta e în totalitate decizia lui. O poate face pentru perspectivele de viitor pe care firma le oferă, pentru că își dorește să lucreze în domeniul respectiv, etc. Însă, o ofertă salarială mai mică nu este un indicator al profesionalismului unei firme. Cu atât mai mult cu cât angajatul are și experiență în domeniu. Timpul de adaptare la noile activități nu poate fi un pretext pentru a oferi un salariu mai mic. Aceasta este o caracteristică a firmelor lipsite de etică profesională.

Intrebări pe care le poate pune candidatul la interviu

Chiar dacă nu are de gând să întrebe nimic la un interviu, mulți angajatori îl vor pune în situația să o facă.

Până și sfaturile pline de clișee, găsite la o simplă căutare pe net, îndeamnă candidații să pună întrebări. Dar, chiar și în absența acestor sfaturi, rațiunea ne spune că e indicat să adresăm întrebări. Nu trebuie să fii specialist ca să-ți dai seama că întrebările tale ajută angajatorul să te cunoască. Iar, pe tine, răspunsurile te ajută să iei decizia potrivită.

În concluzie, cursul de TCP ar trebui să fie actual și adaptat la realitatea din piața muncii – realitate care oricum e în continuă schimbare. În caz contrar, el se dovedește inutil și chiar dăunător formării viitorilor angajați. Profesorii au o responsabilitate destul de mare, care ar trebui să-i împiedice să predea informații învechite, găsite la o căutare pe internet. În plus, ar trebui să cunoască foarte bine domeniul, pentru a-i putea instrui mai departe pe studenți. Însă, mă întreb cât de bine pregătiți sunt, dacă prin natura muncii lor, ei nu particpă la interviuri. Mai mult, întreaga lor activitate se desfășoară în afara mediului privat…

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares