Mărturiile unei angajate: “Mie chiar îmi place ce fac, dar simt că nu mai rezist mult”

June 15, 2017

Mărturiile unei angajate Mie chiar îmi place ce fac, dar simt că nu mai rezist multUn angajat pasionat de ceea ce face va livra întotdeauna rezultate peste așteptări. E o lege nescrisă în HR și un adevăr incontestabil. La începuturile carierei mele credeam că această afirmație e valabilă mai mult pentru posturile ce presupun studii superioare. Pe atunci nu-mi imaginam cum ar putea un sudor sau un vânzător, de exemplu, să aducă valoare unei afaceri. Nu desconsideram angajatul în niciun fel, dar aveam impresia că genul acesta de funcție e limitativă, iar persoana care o ocupă nu poate să facă mai mult.

Timpul și experiența câștigată mi-au demonstrat contrariul. De multe ori, tocmai angajații pe poziții de execuție sunt cei care au puterea să make or break o afacere. Iată la ce mă refer.

În fața blocului unde locuiesc sunt câteva chioșcuri unul lângă altul. Vând cam aceleași produse și practică prețuri identice. Eu cumpăr de fiecare dată doar de la unul din ele. Am mai mult de mers până la el și în drumul meu, trec fix prin fața primului chioșc. Cu toate astea, aleg să cumpăr de la al doilea. Chiar și când e coadă, iar la primul e liber. Chiar și când în geam e un bilet cu “revin imediat”. Profit de timp și mă mai uit la alte produse.

De ce fac asta? Un timp nici eu nu mi-am pus întrebarea. Apoi am conștientizat deodată răspunsul. Mă duc pentru vânzătoarele de acolo. Pentru că am avut cu ele discuții dincolo de “poftiți” și “mulțumesc”, deși eu nu sunt foarte sociabilă cu necunoscuții. Pentru că glumesc cu mine și mă binedispun. Pentru că îmi oferă întotdeauna gratuit o sacoșică atunci când văd că nu am, chiar dacă iau doar 2-3 produse și le-aș putea duce fără probleme în mână. Pentru că atunci când l-am ajutat pe patron cu un sfat, nu mi-a taxat produsele pe care venisem să le cumpăr. Dar mai presus de toate, pentru că sunt oameni calzi, a căror prezență îmi face plăcere.

Chioșcul celălalt are mai mereu anunț de angajare în geam, iar vânzătoarele își fac strict munca pentru care sunt plătite. Nu zâmbesc, nu se implică în discuții și uneori nici nu răspund la “mulțumesc”. Marfa e prost dispusă în vitrină, iar produsele expuse sunt vechi, decolorate și pline de praf. Patronul e lipsit de interes pentru afacere și de considerație față de angajații pe care îi ține “la negru”. Toate acestea se reflecta direct în mersul afacerii. În câțiva ani, patronul de la primul chioșc a mai deschis alte 2 magazine în zonă. Celui de-al doilea îi merge prost, dacă e să dau crezare discuțiilor pe care le aud când trec pe acolo.

Prin urmare, cred că e foarte important să știi să-ți selectezi angajații, iar apoi să-i tratezi cu respect și considerație. Doar asa îi vei motiva să facă mai mult. Angajatorii care nu reușesc să vadă valoarea pe care angajații lor o aduc și le pretind tot mai mult fără să ofere nimic în schimb, nu realizează că în felul ăsta își sabotează propria afacere. Cei care au impresia că oricine poate fi înlocuit și își dezumanizează angajații, privindu-i doar ca pe unități de producție, au foarte mult de pierdut. Mi-e milă de acei patroni extrem de vocali care se lamentează de câte ori au ocazia că nu mai există angajați serioși. Mi-e milă de propria lor ignoranță și de lipsa lor de perspectivă și viziune.

Pentru a sublinia și mai mult esența articolului, vă las cu o întâmplare la care am fost martoră ieri.

M-am oprit la un magazin mai mare, din zona în care locuiesc, pentru a cumpăra fructe. Vânzătoarele de acolo sunt de regulă la fel de plăcute și amabile. Ieri erau triste și irascibile. Am facut o glumă să le scot din stare și imediat s-au luminat la față. Au început să-mi povestească și să se descarce. Mi-au spus în șoaptă că le place ceea ce fac, în special să interacționeze cu clienții, dar că nu mai rezistă. Programul zilnic e 08.00 – 22.00 și au un singur liber pe lună. În plus, aglomerația din magazin nu le permite să mănânce aproape niciodată. Mi-au spus că au dureri de spate și de picioare de la statul mereu în picioare și descărcat/aranjat marfa. În plus trebuie să fie cu ochii și pe clienții din spatele magazinului, atunci când sunt ele sunt în față, la vânzare. Există camere de supraveghere în magazin, dar nu se pot opri când e plin de clienți pentru a merge în spate și a derula filmarea. Iar lipsurile constatate la sfârșit de lună li se opresc din salariu. Salariu care e și el mic. Din cauza programului și ritmului în care se muncește, toate fetele care au venit în probe, au plecat la fel de repede. Au rămas doar ele două. După ce s-au descărcat, le-a revenit zâmbetul pe buze și au făcut haz de necaz, încurajându-se una pe alta.

Am plecat cu vorbele uneia din fete care îmi răsună și acum în minte: “Mie chiar îmi place ce fac, dar simt că nu mai rezist mult…”

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares