Cel mai reușit interviu din viața mea

March 10, 2018

E dificil să scrii atunci când emoțiile te copleșesc. Dar, dacă n-o faci, sentimentul se pierde printre nimicurile zilnice.  Tocmai am avut cel mai reușit interviu din viața mea! Doar că, reușita nu constă în a “câștiga” jobul.

Timp de aproape o lună, am fost în discuții cu asociații unui start-up în IT. Doi super-profesioniști, nu cu mult mai în vârstă ca mine. Aveau nevoie de un Project Manager hands-on, super-smart, cunoscător de engleză la nivel avansat. M-a atras maniera prietenoasă în care era formulat anunțul. Apoi, am descoperit că și textele de pe site erau scrise în aceeasi notă. Însă, descrierea atât de umană și amuzantă a echipei m-a cucerit definitiv. Vă las mai jos două mostre.

Totodată, pe cât de încântată eram de prezentarea echipei, pe atât de intimidată începeam să mă simt. Obișnuită să identific nereguli, încă de la începutul unui proces de recrutare, mă aflam acum într-o situație complet nouă pentru mine. Toate păreau să indice că am de-a face cu oameni cărora eu trebuie să le demonstrez ceva, nu invers. 🙂

Întimidarea a continuat să se accentueze odată cu discuțiile noastre în engleză. Am descoperit la ei un vocabular extrem de bogat – atât în engleză, cât și în română – dar și un stil de lucru pe cât de profesionist, pe atât de sincer.

Nu s-a folosit niciodată, de nicio parte, persoana a doua plural. Conversațiile au fost mereu sincere, fără limbaj corporate și diplomație falsă, fără aroganță sau ipocrizie și, mai ales, fără orgolii. A fost doar o expunere onestă a problemelor întâmpinate de ei, cu intenția de a determina abordarea mea asupra lor.

M-au încurajat să le adresez orice fel de întrebări consider necesar și am facut-o. Am lăsat la o parte teama de a nu deranja cu întrebări incomode, teama de a nu le fi pe plac, și am fost eu. Am adresat întrebări care, în trecut, formulate pentru alți angajatori, au trezit reacții de indignare. Aici n-a fost cazul.

Răspunsurile lor începeau, majoritatea, cu “Foarte bună întrebare!”și erau urmate de un zambet. Apoi, de informații directe, fără ocolișuri, aluzii, ridicări de sprinceană sau încercări de eschivare. Discuțiile au fost serioase, dar și pline de umor. Atitudinea aia scorțoasă, superioară, atotștiitoare și atotputernică a angajatorului român a lipsit cu desăvârșire. Nu i-a dus nimeni lipsa. Ah, și nu mi-au adresat întrebări penibile, cum ar fi “Unde te vezi peste 5 ani?”

Cel mai reusit interviu din viata mea

A existat și un proiect de test, un non-disclosure agreement ce trebuia particularizat pe nevoile lor. Apoi a urmat discuția de feedback.

Asta mi-a plăcut foarte mult la modul lor de lucru. Ofereau feedback la fiecare pas, iar dacă aveau observații negative, o făceau blând. Nu m-am simțit nicio secundă criticată, judecată sau privită de sus. Dimpotrivă. M-am simțit apreciată, pentru tot ceea ce sunt. Și când spun “tot”, mă refer la faptul că nu le-am ascuns nimic.

Au știut din prima de existența acestui blog, pentru că el apare, de altfel, și pe profilul meu de LinkedIn. Au vrut să afle detalii și le-am spus probabil chiar mai mult decât au dorit să știe. În final, m-au încurajat să continui. Nu s-au simțit nicio secundă vizați, atinși, lezați de conținutul acestui blog. O atitudine sănătoasă, de fapt, a oricărui om care angajeaza corect și își valorează oamenii cu care lucrează. Restul intră în fear mode și îți impun agresiv funcția lor lipsită de conținut, pentru care așteaptă respect. Să aștepte.

Ieri am avut ultima întrevedere virtuală cu cei doi asociați. Unul locuiește în București și unul în America, motiv pentru care discuția a început la ora 21.00. Mi-au mulțumit pentru disponibilitatea mea la acea oră. Apoi, m-au rugat să îi anunț dacă simt că oboseală mă împiedică să mă concentrez. Nu m-a împiedicat. Ba chiar m-am simțit mai energizată ca niciodată, datorită lor.

Long story short, mi-au spus că sunt convinși că m-aș descurca cu atribuțiile jobului. Doar că, fiind obișnuită cu un ritm și stil de lucru diferite, specifice firmelor mari, mi-ar fi greu să mă adaptez pe loc la nevoile lor. Mi-au mai spus că, a fi perfecționistă și a urmări mereu un grad de calitate al muncii mele foarte ridicat, e un lucru benefic pentru o companie de proporții, unde fiecare are sarcini bine definite. Într-un start-up, acest lucru ar însemna să mă supun unui nivel de stres uriaș și presiunii de a face de totul rapid și foarte bine. Ceea ce n-ar fi o schimbare binevenită pentru mine.

Am fost impresionată de cât de bine au reușit să mă cunoască și overall, de cunoștințele lor de psihologie și human behavior. De grija lor pentru nivelul de stres pe care îl pot suporta… nici nu mai am cuvinte.

M-au întrebat în ce direcție a HR-ului mă simt cel mai confortabil să lucrez și ce aș vrea să fac pe viitor, pentru a mă putea recomanda clienților/partenerilor, atunci când se va ivi ocazia. Mi-au mulțumit pentru timpul investit în proiectul lor și pentru feedback-ul meu constant care i-a ajutat să îmbunătățească unele lucruri. Mai mult, m-au întrebat ce cred eu că fac ei bine și unde greșesc în procesul de recrutare. Mi-au primit sugestiile cu deschidere și interes. În final, m-am simțit apreciată, valorată și tratată ca un partener, ca un egal. Ceea ce și sunt. Ceea ce și suntem cu toții într-o relație de muncă. Doar că, mult prea adesea, uităm că merităm mai mult și luăm poziția scolarului, cu mâinile la spate, ce nu vorbește neîntrebat.

Pentru că nu ne înduram să terminăm cuvintele de apreciere, unii la adresa altora, le-am spus, amuzată, că, de regulă, într-un interviu, eu sunt cea care se ridică de la masa negocierilor. Le-am mulțumit că mi-au dat ocazia să-i cunosc și să am această experiență extraordinară. Răspunsul lor m-a impresionat profund și m-a lăsat fără cuvinte:

“De data asta ne ridicăm împreună, în același timp…”

Așa s-a încheiat cel mai reușit interviu din viața mea. N-am “primit” jobul, dar cui îi pasă? Am primit, în schimb, mult mai multe lucruri, necuantificabile material. Ceea ce vă doresc și vouă, tuturor celor care vă căutați un loc de muncă.

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Shares